Lady Leinad in sorrow

A fost odată o tânără fată şi un prinţ....
Cu duhul morţii învăţat-am să iubesc a vieţii pană
E plin vazduhul sufletului meu de-o umbră ivorie
Citeşte-mă şi învaţă de nu cunoşti amarul
De mă întrebi ce-i moartea, cântec de leagăn, îţi voi spune
O îngeră ce sângeră de suliţi
Cândva cu mugurii de vişini mă jucam...acum de frunze palide se scutură trecutul
Aştept cu lăutarii cerului să vii ca să mă ceri
Nu unui om ci unui înger i-am dat mâna dreaptă
Aştept în prag năluca ta să treacă. Aprins e felinarul
Iubite, dar, răsari în calea mea şi plimbă-ţi paşii pe ale căror urme voi călca
Tu mă veghezi cuminte; cu două braţe ce nu se văd mă prinzi
Mă îngenunche dorul dar din genune imi vor creste aripi
Spune-ţi-mi ochilor povestea voastră şi buze nu clipiţi nimic cu vorba seacă
Pe chipul alb stau doi străjeri ce par căprui dar te înşală
Din piept îmi scot suspinul şi îl prefac în rugă
Din ceruri al meu mire îşi pleacă ochii peste ochii mei
Departe eşti şi rece precum zarea; nu simţi în mine clocotul ?
Ridică creangă ale tale plete ca să îl văd venind
La valsul Anastasiei pofti-mă-vei cândva
Privi-voi veşnic peste umăr al tău umăr

Un comentariu: